Hello, guys! Eu sunt Alex și pentru mine anul 2018 a fost, probabil, cel mai dificil din toată istoria vieții mele. E drept, istoria nu e foarte mare, dar totuși, cred că puteam fi luat mai ușor, nu așa. Totodată, anul acesta a venit la pachet cu o groază de lecții de viață, unele the hard way, altele mai easy, ce e drept, toate cu un impact la fel de puternic asupra percepției mele despre viață, oameni, încercări.
Am ajuns în Lugera cam de o luna si, desi am primit botezul farselor inca din prima zi, eram destul de precaut vizavi de echipa, rol in sine si cum ma voi acomoda personal si profesional printre lugeraci. Paaaai, ce sa spun, #lugeraway se pare ca nu este doar un hashtag de social media, se regaseste destul de mult in ce fac colegii mei, de la zambetele de la prima ora, ajutorul dat cand nu te astepti (dar ai mare nevoie de el), povestile de la tigara/cafea/ceai/smoothie, incat a devenit si stilul meu.
Plus ca lucreaza cu drag si zambetul pe buze (aproape) tot timpul, lucru destul de nou pentru mine.
E, si vine petrecerea de Craciun. De parca nu imi era mie dstul de greu, acum trebuia sa gestionez nu doar oamenii din jurul biroului meu, ci cam 150 de persoane in doua zile (cam cat este norma mea sociala pentru 2 luni). Evident ca am ezitat sa particip la Masquerade Party (acesta a fost tema de anul acesta, daca ma gandesc la cele din anii trecuti, hai ca a fost usor, puteam sa nimeresc in anul Jungle sau Personaje de film), dar cum aproape totul se opreste in Lugera la petrecerea de Craciun am decis sa merg. Asa ca mi-am facut curaj si m-am pregatit pentru ce este mai rau: sa fiu trei zile intr-un resort cu 150 de necunoscuti.
Am fost surprins sa aflu ca spiritul Lugera nu e așa doar în București, ci peste tot, în toate sediile din țară. Oamenii sunt la fel de frumoși, la fel de zâmbitori, la fel de sociabili. Prima seară a început cu un foc de tabără, ceaun și multe alte bunătățuri așezate pe mesele din curtea restort-ului, cu colinde și muzică tradițională, un pachet care m-a făcut să zâmbesc tâmp tot restul serii. Oamenii se îmbrățișau, făceau poze, dansau, nu știam cum să mă împart și unde să mă uit mai mult încât să-mi păstrez cât mai multe amintiri cu ei. L-am văzut pe Sefu’ aka in limbaj corporatist Group Managing Partner dansând hora și, credeți-mă, nu vezi des un olandez dansând atât de bine pe muzică populară. Pentru unul care și-a petrecut ultimii 9 ani într-o țară străină și căruia spiritul sărbătorilor îi devenise necunoscut, Lugera a reușit să-l readucă la viață.
Seara a continuat într-o magie, și vă spun și de ce. Am participat la nenumărate petreceri tematice unde cel puțin jumătate din participanți nu respectau tema petrecerii, lucru la care mă așteptam și aici. Odată ajuns în sala de petreceri, așteptările mi-au fost date peste cap. Să vezi cum toți oamenii nu doar că au respectat tema petrecerii, dar și-au și însușit-o prin atitudine, well, that is how #lugeraway works.
Am ajuns înapoi în București după 3 zile de teambuilding și 2 nopți de petrecere cu bateriile încărcate, cu speranță, cu puțin mai multă încredere în oameni, cu dovada că se poate și așa, cu buzunarele pline cu zâmbete și cu priviri calde tatuate pe retină. Deși anul încă nu s-a încheiat, pentru mine, personal, cu toate încercările la care m-a supus 2018, nu se putea să aibă un sfârșit mai frumos decât ăsta, motiv pentru care le mulțumesc tuturor aici pentru sentimentul de „acasă” pe care mi l-au oferit zilele astea. #lugeraway all the way.
