Negocierile colective și încheierea unui Contract Colectiv de Muncă (CCM) au generat discuții în contextul noilor prevederi legale referitoare la obligația de a avea un CCM în unitățile cu cel puțin 10 salariați. Înțelegerea corectă a acestui subiect este importantă pentru clarificarea obligațiilor și drepturilor angajatorilor și angajaților.
Obligația de a negocia, nu de a încheia un CCM
În unitățile care îndeplinesc condiția de a avea cel puțin 10 salariați, obligația este aceea de a invita salariații la negocieri colective, nu de a încheia un CCM în mod obligatoriu. Negocierea este un proces care implică părțile interesate în stabilirea clauzelor și condițiilor contractuale.
Nu există un model-cadru universal pentru CCM
Spre deosebire de contractele individuale de muncă, care au un model-cadru standard, CCM-urile nu au un format prestabilit. Acestea pot varia în funcție de specificul unității, grupului de unități sau chiar la nivel sectorial sau național. Fiecare CCM este rezultatul negocierilor dintre părți și reflectă particularitățile și nevoile acestora.
Variantele de participare la negocierile colective
Legea dialogului social prevede cinci variante prin care salariații pot participa la negocierile colective, iar acestea trebuie prezentate în mod corect și transparent de către angajator. Ordinea acestor variante este stabilită de lege și include:
(1) sindicatul reprezentativ la nivel de unitate, respectiv cel al cărui număr de membri reprezintă cel puțin 35% din numărul total de angajați/lucrători aflați într-un raport juridic de muncă sau un raport de serviciu cu unitatea și acest aspect a fost constatat de instanța competentă
(2) federațiile sindicale reprezentative la nivelul sectorului de negociere colectivă, la solicitarea și în baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate afiliate acestora,
(3) federațiile sindicale nereprezentative din sectorul de negociere colectivă membre ale confederațiilor reprezentative la nivel național, la solicitarea și în baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate afiliate acestora,
(4) toate sindicatele nereprezentative din unitate și
(5) reprezentanții angajaților/lucrătorilor aleși prin vot.
Respectarea dreptului de alegere al salariaților
Angajatorul nu poate impune salariaților o singură variantă de participare la negocieri. Salariații au dreptul de a alege în mod liber și consimțit varianta prin care vor fi reprezentați. Este important ca angajatorul să respecte acest drept și să ofere salariaților informațiile necesare pentru a-și exercita opțiunea în cunoștință de cauză.
Rolul inspectoratelor teritoriale de muncă
Inspectoratele de muncă au un rol important în monitorizarea respectării procedurii de negocieri colective. Acestea au obligația de a verifica dacă procedura a fost respectată și, în caz contrar, pot refuza înregistrarea.
Părțile care participă la negociere sunt „egale și libere”
În timpul negocierilor colective, părțile sunt recunoscute ca „egale și libere” conform legii. CCM-urile permit negocierea și stabilirea de clauze specifice pentru fiecare unitate sau chiar pentru un sector sau domeniu de activitate. Chiar dacă regulamentul intern poate acoperi anumite aspecte, CCM-ul are putere de lege în relația dintre părți, spre deosebire de regulament.
Scopul CCM-urilor este de a promova și apăra interesele ambelor părți
Scopul principal al CCM-urilor este de a promova și apăra interesele ambelor părți, de a preveni sau limita conflictele colective de muncă și de a asigura o atmosferă de pace socială. CCM-urile nu sunt doar pentru a îndeplini o obligație pentru a evita sancțiuni sau pentru a stabili drepturi și obligații în afara limitelor stabilite prin principiul bunei-credințe și consensualitate, ci pentru a crea un cadru optim pentru relațiile de muncă și pentru a preveni posibilele conflicte de muncă.
Procedura negocierii colective include și regulile aplicabile în cazul unui conflict colectiv, dar părțile au libertatea de a decide în cele din urmă dacă vor încheia sau nu un CCM.
Astfel, obligația de negociere este, în primul rând, o obligație de diligență, nu de rezultat, iar lucrătorii au libertatea de a decide dacă doresc să-și exercite acest drept la negociere colectivă. În plus, au libertatea de a alege modul în care vor fi reprezentați, având la dispoziție cele cinci variante, cu condiția ca ordinea acestora să fie respectată.
Sursa foto shutterstock.com
