Regulamentul intern este un document esențial în cadrul oricărei unități, reglementând drepturile și obligațiile angajatorilor și angajaților. Cu toate acestea, simpla menționare a existenței regulamentului nu este suficientă. Formalitățile privind acest document încep cu întocmirea sa și se extind până la fiecare situație de angajare, când în prima zi de lucru, fiecărui nou angajat trebuie să i se prezinte regulamentul intern. De asemenea, aceleași formalități impuse la întocmire trebuie reluate și în cazul fiecărei modificări aduse textului regulamentului.
Regulamentul intern reprezintă documentul specific fiecărei unități, în care sunt reglementate drepturile și obligațiile părților, însă acestea nu pot depăși limitele impuse de actele normative care reglementează relațiile de muncă, precum Codul Muncii și alte acte similare. El trebuie să includă o serie de elemente obligatorii prevăzute de Codul Muncii, dar și drepturile și obligațiile specifice stabilite de angajator, rezultate în urma consultării colective a salariaților.
Deși pentru o scurtă perioadă, microîntreprinderile au fost scutite de obligația de a avea regulament intern, această excepție a fost revocată, iar acum există reguli clare privind modul în care regulamentele interne trebuie aduse la cunoștința lucrătorilor.
Momentul comunicării regulamentului intern este deosebit de important, deoarece odată ce angajații iau la cunoștință prevederile interne care guvernează relațiile de muncă în unitate, acestea devin obligatorii pentru ei. Acest aspect este strâns legat de alte drepturi ale angajatorului și constituie unul dintre elementele definitorii ale abaterilor disciplinare, în funcție de caz.
Obligația angajatorului nu se rezumă doar la întocmirea regulamentului intern, ci se extinde și asupra consultării colective a salariaților, în cazul în care aceștia sunt organizați sindical sau și-au ales reprezentanții. Cu toate că consultarea este obligatorie, angajatorul are autoritatea de a decide conținutul regulamentului intern, chiar și în situația în care reprezentanții sindicali sau lucrătorii au opinii divergente sau dezacord asupra unor reglementări din propunerea angajatorului.
Cu toate că angajatorul este cel care stabilește conținutul regulamentului intern, acest fapt nu înlătură dreptul salariaților de a contesta dispozițiile care le încalcă drepturile, iar acest drept poate fi exercitat inclusiv individual.
Deși regulamentul intern nu este inclus în etapa informării prealabile la momentul angajării, candidații sau persoanele care solicită angajarea trebuie să fie informați cu privire la regulamentul intern în prima zi de lucru.
Potrivit Art. 243 din Codul Muncii:
(1) Angajatorul are obligația de a aduce la cunoștința fiecărui salariat prevederile regulamentului intern, în prima zi de lucru, și de a face dovada îndeplinirii acestei obligații.
(2) Aducerea la cunoștința salariaților a prevederilor regulamentului intern se poate realiza pe suport hârtie sau în format electronic, cu condiția ca, în acest din urmă caz, documentul să fie accesibil salariatului și să poată fi stocat și printat de către acesta.
(3) Regulamentul intern își produce efectele față de salariat de la momentul luării la cunoștință a acestuia.
(4) Regulamentul intern se afișează la sediul angajatorului.
Obligația angajatorului de a demonstra că a adus la cunoștința salariaților prevederile regulamentului intern este esențială. Aceasta poate fi realizată fie prin un înscris (pe suport hârtie), în care salariatul să confirme că i-a fost comunicat regulamentul intern, fie prin confirmarea recepționării fișierului electronic care conține acest document și asigurarea integrității acestuia.
Atât în cazul formatului fizic (suport hârtie), cât și în cazul formatului electronic, o copie a regulamentului intern trebuie să fie afișată la sediul angajatorului, asigurându-se astfel că orice salariat poate consulta dispozițiile interne și drepturile specifice care le revin în cadrul unității.
În situația în care au loc modificări ulterioare comunicării regulamentului intern, angajatorul trebuie să respecte aceleași obligații, adică să urmeze procedura consultării colective și să comunice modificările către salariați. Aceste formalități nu ar trebui tratate cu neglijență, deoarece nerespectarea lor poate avea efecte directe și indirecte pentru angajator.
În concluzie, comunicarea regulamentului intern către angajați și demonstrarea îndeplinirii acestei obligații sunt aspecte deosebit de importante în asigurarea unui climat de muncă transparent și conform cu legislația în vigoare. Prin respectarea formalităților, se asigură că toți salariații sunt la curent cu prevederile interne și cu drepturile și obligațiile specifice care le revin în cadrul unității.
Credit foto shutterstock.com
