Legea nr. 241 din 20 iulie 2023, recent promulgată oferă părinților angajați posibilitatea de a lucra de acasă patru zile pe lună, dacă activitatea le permite acest lucru. Pentru a implementa acest beneficiu pentru angajații lor, angajatorii trebuie să încheie acte adiționale.
Dacă analizăm prevederile Legii nr. 81/2018, activitatea de telemuncă trebuie să fie stabilită prin acordul de voință al părților și menționată în contractul individual de muncă sau într-un act adițional în cazul personalului deja angajat. Chiar și atunci când angajatul lucrează o zi pe lună de acasă, un act adițional sau un contract de telemuncă este esențial pentru respectarea legislației. Prin urmare, acordarea beneficiului celor patru zile pe lună de telemuncă pentru salariații părinți presupune, în cazul contractelor în derulare, încheierea obligatorie a unui act adițional.
Este important să precizăm că, deși noua lege prevede ca salariații cu copii sub 11 ani să beneficieze de patru zile pe lună de muncă la domiciliu sau în regim de telemuncă, acest lucru se alică doar dacă natura sau specificul muncii permit telemunca sau munca la domiciliu. „La cerere, salariaţii care au în întreţinere copii în vârstă de până la 11 ani, beneficiază de 4 zile pe lună de muncă la domiciliu sau în regim de telemuncă, în condiţiile Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiilor în care natura sau felul muncii nu permite desfăşurarea activităţii în astfel de condiţii”, menționează actul normativ.
Reluăm aspectele pe care fiecare tip de contract colaborare trebuie să le includă suplimentar. Mai multe despre asemănările și deosebirile dintre munca la domiciliu și telemuncă am scris într-un material anterior.
În cazul muncii la domiciliu, în plus față de elementele obișnuite din contractul de muncă, acesta trebuie să cuprindă:
- Precizarea că salariatul lucrează la domiciliu.
- Programul de control al activității salariatului și modalitatea de realizare a acestuia.
- Obligația angajatorului de a asigura transportul materiilor prime și produselor finite, dacă este necesar.
Pentru telemuncă, actul adițional trebuie să includă:
- Precizarea că salariatul lucrează în regim de telemuncă.
- Perioada și/ sau zilele în care salariatul își desfășoară activitatea la locul de muncă organizat de angajator.
- Programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului şi modalitatea concretă de realizare a controlului.
- Modalitatea de înregistrare a orelor de muncă prestate de angajat.
- Responsabilitățile părților, inclusiv responsabilitățile privind securitatea și sănătatea în muncă.
- Asigurarea transportului materiilor prime sau a produselor finite, dacă este necesar.
- Responsabilitatea angajatorului de a comunica telesalariaţilor reglementările legale, prevederile din contractul colectiv de muncă aplicabil şi/sau regulamentul intern referitoare la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi obligaţia telesalariatului de a le respecta.
- Acțiunile întreprinse de angajator pentru prevenirea izolării telesalariaților față de ceilalți colegi și pentru a le oferi posibilitatea de a interacționa în mod frecvent cu echipa.
- Modalitatea în care angajatorul acoperă costurile legate de activitatea desfășurată în cadrul telemuncii.
Reluăm, tototadă, diferențele dintre munca la domiciliu si telemuncă, punctând cele mai importante aspecte:
Munca de acasă este reglementată succint în Codul muncii, în timp ce telemunca este supusă unui cadru legal specific, Legea 81/2018. Cu toate că telemunca implică anumite condiții speciale, angajații care lucrează în acest regim sunt totuși guvernați de Codul muncii în ceea ce privește aspectele nereglementate de Legea nr. 81/2018. Putem spune că legea specială completează cadrul legal general aplicabil relațiilor de muncă.
Înainte de toate, este important de menționat că nici telemunca, nici munca la domiciliu nu pot fi reduse la simpla noțiune de „angajat care lucrează de acasă”. Ambele concepte, în special telemunca, implică aspecte semnificativ mai complexe.
Legea telemuncii impune sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor care cer includerea explicită în contractul individual de muncă sau în actul adițional a prestării activității în regim de telemuncă. Încălcările sunt sancționate cu amenzi de 10.000 lei pentru fiecare persoană în cauză. De asemenea, suma de 400 de lei acordată pentru acoperirea unor cheltuieli, bani care beneficiază de un regim fiscal special, se aplică doar în cazul angajaților cu contract de telemuncă, nu și pentru cei care desfășoară muncă la domiciliu.
Photo credit shutterstock.com