Interpretarea eronată sau forțată a dispozițiilor unui act normativ poate duce la situația în care angajații se văd nevoiți să restituie sume pe care le-au primit cu titlu de sporuri și, chiar dacă această situație nu este în culpa angajatului, legea impune restituirea sumelor încasate necuvenit. Totuși, modul în care acest proces se desfășoară poate varia semnificativ în funcție de statutul angajatului: privat sau de stat.
Restituirea sumelor încasate necuvenit vizeză de cele mai multe ori sporurile temporare
În primul rând este important să precizăm că în drepturile salariale sunt incluse, de drept, toate elementele care le constituie: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, fie ele în bani sau în natură. Desigur, nivelul salariului este determinat în mare parte de negocierile individuale dintre angajator și angajat, cu respectarea nivelului minim stabilit de guvern sau contractele colective de muncă aplicabile. Iar în cazul personalului plătit din fonduri publice, sistemul de salarizare este stabilit prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Deși Codul Muncii nu se referă doar la salariul de bază în cazul personalului plătit din fonduri publice, el acoperă și aspectele legate de sporuri, care fi de două tipuri: permanente sau temporare. Problema acordării nejustificate se referă de cele mai multe ori la cele temporare.
Sporurile temporare sunt acordate pentru o perioadă limitată, stabilită pe baza unor condiții specifice. Aceste condiții pot fi stabilite printr-o negociere colectivă și/sau individuală sau prin intermediul unui act normativ care le reglementează în mod expres și limitativ.
Trebuie să subliniem că în situația în care angajații sunt obligați să restituie sume primite în mod necuvenit nu este vorba de o încălcare a principiului bunei-credințe din partea angajaților, ci de o eroare din partea angajatorului sau o interpretare greșită sau forțată a reglementărilor legale privind sporurile.
Codul Muncii reglementează restituirea sumelor încasate necuvenit
Codul Muncii reglementează astfel de situații, stipulând că un angajat care a primit o sumă care nu i se cuvenea este obligat să o restituie. Această sumă necuvenită poate fi considerată un prejudiciu suferit de angajator, iar procesul de recuperare se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului Muncii.
Dacă suma plătită de angajator depășește plafonul stabilit de Codul Muncii, de cinci salarii minime brute pe economie, recuperarea nu se poate realiza prin acordul părților. În acest caz, angajatorul are la dispoziție instrumentele legale prevăzute de legislația civilă.
Restituirea sumelor încasate necuvenit de angajații din sectorul public
În situația în care se constată că un angajat al sectorului public a primit un spor necuvenit din cauza unei interpretări eronate sau forțate a reglementărilor legale, iar acest aspect este confirmat de o instituție de control competentă, cum ar fi Curtea de Conturi a României, atunci atât angajatorul, cât și angajații sau reprezentanții lor trebuie să se conformeze procedurilor legale de contestare.
Atât angajatorul, cât și angajații pot contesta actul emis de Curtea de Conturi care stabilește acordarea nejustificată a sporurilor, cei din urmă în măsura în care pot demonstra un interes conform prevederilor Codului de Procedură Civilă. Indiferent de suma pe care Curtea de Conturi consideră că angajatorul trebuie să o recupereze, contestarea actului este un pas util, lăsând instanța competentă să interpreteze dispozițiile legale aplicabile și să ofere o soluție.
Această procedură poate simplifica procesul de recuperare și poate scurta perioada în care sumele vor fi restituite. În absența unei hotărâri judecătorești care să confirme că sumele au fost plătite necuvenit, angajații pot contesta nota de constatare și evaluare emisă de angajator, care reprezintă baza pentru stabilirea prejudiciului.
Este important de menționat că angajatorul poate face uz de dreptul de a contesta actul emis de Curtea de Conturi în cazul sectorului public, însă dacă această procedură nu este urmată de o recuperare a sumelor plătite necuvenit, responsabilitatea principală cade pe umerii angajatorului sau a persoanelor însărcinate cu gestionarea acestor aspecte.
Restituirea prejudiciului în rate lunare. Care este plafonul maxim?
De asemenea, în cazul în care suma de bani nu depășește plafonul maxim prevăzut de Codul Muncii și angajatorul și angajatul au convenit să efectueze restituirea în rate lunare, aceste rețineri nu pot depăși o treime din salariul lunar net, iar cumulat cu celelalte rețineri pe care angajatul le-ar putea avea jumătate din salariu.
În situația în care recuperarea prejudiciului prin rețineri lunare nu poate fi realizată într-un interval de maximum trei ani de la prima reținere, angajatorul are posibilitatea să solicite intervenția unui executor judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de Procedură Civilă.
Astfel, pentru recuperarea sumelor stabilite de Curtea de Conturi ca fiind plătite necuvenit, angajatorul trebuie să se asigure că actul care atestă acest aspect este conform legii și documentat corespunzător.
Angajații care sunt chemați să restituie sume în baza unui act emis de Curtea de Conturi pot contesta acest act în măsura în care pot demonstra un interes conform prevederilor Codului de Procedură Civilă și ale Legii 554/2004. Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Ei au și posibilitatea de a utiliza prevederile Codului Muncii pentru a contesta decizia sau nota de constatare și evaluare care justifică reținerea din salariu.
Photo credit shutterstock.com
