Intervențiile legislative ale Guvernului din primul an de pandemie au decalat termenul de prescriere a anului fiscal 2018, de la 1 iulie 2024, la 11 martie 2025.
Așadar, anul acesta, la 1 iulie, se va prescrie doar anul fiscal 2017, 2018 devenind, astfel, al treilea an pentru care se aplică ajustările de prescripție stabilite de noul Cod de Procedură Fiscală implementat la 1 ianuarie 2016.
Concret, în baza vechiului Cod Fiscal, Fiscul avea un termen de cinci ani pentru a impune obligații fiscale, începând cu 1 ianuarie a anului următor (conform articolului 91 din OG 92/2003). În schimb, noul cod modifică acest termen, care începe acum de la 1 iulie a anului următor (articolul 110 din Legea 207/2015). Această schimbare a făcut ca anul fiscal 2016 să fie primul an pentru care termenul de prescripție a fost ajustat la 1 iulie, fiind diferit de anul fiscal 2015 care a urmat vechiului sistem.
Așadar, 2018 se numără printre anii fiscali pentru care prescrierea intervine mai târziu decât ar trebui din cauza măsurilor impuse de Guvern în contextul pandemiei, când prin OUG 48/2020 a suspendat, timp de mai multe luni, dreptul Fiscului de a stabili creanțe fiscale (perioada 16 aprilie – 25 decembrie 2020). Această perioadă de suspendare se adaugă, astfel, la termenul obișnuit la care trebuia să se prescrie anul 2018.
Intervenția legislativă în acest context a fost OUG 48/2020, care a suspendat capacitatea Fiscului de a stabili noi creanțe fiscale pentru o perioadă în 2020 (16 aprilie – 25 decembrie). Această perioadă de suspendare, de 253 de zile, este adăugată la termenul standard pentru prescrierea datoriilor din anul 2018 și mută acest termen la 11 martie 2025. Aceasta înseamnă că, din 12 martie 2025, Fiscul nu mai are dreptul să examineze obligațiile fiscale pentru anul 2018.
Reamintim faptul că, în acord cu Articolul 110 din noul Cod de Procedură Fiscală, Fiscul are un termen limită de cinci ani, calculat de la 1 iulie a anului ce urmează perioadei fiscale vizate, pentru a impune obligații fiscale. Odată cu expirarea acestui interval, autoritatea fiscală pierde capacitatea de a stabili noi creanțe fiscale.
În ceea ce privește procesul de executare silită a obligațiilor fiscale, acesta este supus, de asemenea, unei limitări de cinci ani, care începe de la 1 ianuarie a anului următor acelui în care dreptul de a executa silit a fost dobândit, așa este indicat în articolul 215 al Codului. Trecerea acestui termen fără acțiuni înseamnă că autoritățile fiscale nu mai pot iniția proceduri de executare silită împotriva debitorilor, iar orice creanțe fiscale neexecutate în acest interval sunt eliminate din evidențe, conform prevederilor articolului 218.
Photo credit shutterstock.com
