Perioada de preaviz în cazul concedierii este un drept esențial al angajatului, oferindu-i acestuia un minim de 20 de zile lucrătoare pentru a-și căuta un nou loc de muncă. Recent, modul de calcul al acestui termen a fost clarificat printr-un recurs în interesul legii, dar există încă multe aspecte practice pe care angajatorii nu le respectă întotdeauna.
Calculul Termenului de Preaviz
Pe 20 mai, Înalta Curte a stabilit definitiv modul de calcul al termenului de preaviz: perioada de preaviz în cadul concedierii începe din ziua următoare comunicării notificării de preaviz și se încheie în ultima zi a termenului. Această clarificare elimină orice alte interpretări care au fost aplicate anterior. Astfel, cei care au dreptul la minimul de 20 de zile de preaviz încep să le calculeze din ziua următoare primirii notificării de concediere. Este important momentul comunicării documentului, nu alte momente, cum ar fi finalizarea unei cercetări disciplinare.
Decizia ICCJ
Înalta Curte a stabilit că în cazul termenului de preaviz la concediere nu se ia în calcul ziua comunicării notificării de preaviz, termenul începând din ziua următoare și împlinindu-se în ultima zi. Decizia, publicată în Monitorul Oficial nr. 573, specifică că prevederile din Codul de procedură civilă și Codul civil referitoare la calculul termenelor nu se aplică termenului de preaviz la concediere din cauza naturii diferite a termenelor stabilite în Codul muncii. Aceasta pentru a evita prelungiri nejustificate și contrare intereselor protejate în raporturile de muncă.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz și se împlinește în ultima zi a termenului.
Importanța respectării preavizului
Respectarea preavizului este crucială la concedierea unui angajat. Nerespectarea acestuia poate duce la anularea concedierii în instanță. Înalta Curte a afirmat că perioada de preaviz nu poate fi compensată cu altceva. Durata preavizului, care nu trebuie să fie sub minimul legal, trebuie menționată explicit în decizia de concediere. În caz contrar, angajatorul trebuie să dovedească în instanță că a oferit efectiv perioada de preaviz.
Durata și specificitatea preavizului
Preavizul de concediere este stabilit în favoarea angajatului, oferindu-i timp să-și găsească un alt loc de muncă, și nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare. Contractele colective sau individuale pot prevedea termene mai lungi de preaviz. Decizia de concediere trebuie să includă motivele concedierii, durata preavizului și criteriile de stabilire a ordinii de priorități în cazul concedierilor colective. Dacă preavizul a fost acordat efectiv, dar nu este menționat în decizie, concedierea nu este afectată, conform unei decizii recente a instanței.
Preaviz pentru contractele pe durată determinată
Salariații cu contract individual de muncă pe durată determinată trebuie tratați la fel ca cei permanenți în privința concedierii. Legea nu face diferențe între cele două tipuri de contracte când vine vorba de preaviz și motivele concedierii. Preavizul se aplică și pentru contractele pe perioadă determinată în caz de concediere.
Drepturile în perioada preavizului
Pe perioada preavizului, toate bonusurile și beneficiile acordate anterior trebuie să continue să fie oferite angajatului. Aceasta asigură o tranziție echitabilă și respectarea drepturilor salariaților pe durata preavizului.
Aceste aspecte sunt esențiale pentru a asigura conformitatea legală și pentru a proteja drepturile angajaților în cazul concedierii. Calculul corect al termenului de preaviz este deosebit de important pentru angajatul concediat, mai ales în contextul în care Înalta Curte a stabilit că neacordarea preavizului minim prevăzut de lege duce la invalidarea concedierii cu totul.
Foto credit shutterstock.com
