Prin intermediul clauzei de mobilitate, angajatorul și angajatul consimt ca, datorită specificului muncii, responsabilitățile angajatului să nu fie legate de un anumit loc de muncă static. Această dispoziție implică acordarea de beneficii adiționale sub forma indemnizației de mobilitate. În astfel de cazuri, angajatul este cunoscut sub numele de „lucrător mobil”, deoarece locul său de muncă nu este static, ci se schimbă periodic. Acest concept este evidentiat, spre exemplu, în cazul șoferilor de camioane angajați de companii de transport de mărfuri, care călătoresc constant în diferite localități.
Ce elemente trebuie să includă clauza de mobilitate?
Consimțământul angajatului: Clauza de mobilitate trebuie să fie clară și trebuie să includă acordul salariatului la momentul semnării contractului. Condițiile și circumstanțele în care clauza poate fi activată trebuie să fie, de asemenea, specificate în mod clar.
Limite geografice: Clauza de mobilitate trebuie să precizeze limitele geografice în care se poate aplica. Spre exemplu, poate să definească o zonă geografică specifică în care salariatul poate fi solicitat să își desfășoare activitatea. Depășirea acestor limite poate fi posibilă numai prin intermediul delegării salariatului, cu acordarea tuturor drepturilor aferente acestui proces.
Compensații și beneficii: Salariații mobili cărora li se aplică această clauză de mobilitate pot beneficia de diferite compensații și beneficii. Acestea pot include indemnizații de mobilitate, decontarea cheltuielilor cu transportul, și alte drepturi suplimentare care sunt specificate în Regulamentul de Intern al Companiei.
Ce reprezintă indemnizația de mobilitate?
Indemnizația de mobilitate este un venit distinct față de salariul de bază, care este acordată pentru a acoperi cheltuielile efectuate de un angajat în timpul îndeplinirii unei sarcini de serviciu. Această indemnizație este negociată între părți în momentul stabilirii clauzei de mobilitate. Există reguli specifice de impozitare pentru veniturile din indemnizația de mobilitate.
În plus, indemnizația de mobilitate, împreună cu alte 6 tipuri de venituri, poate fi considerată venit neimpozabil în limita unui plafon de 33% din salariul de bază, în conformitate cu regulamentele fiscale aplicabile. Este important ca indemnizația de mobilitate să fie înregistrată în Revisal și să fie stabilită în sumă fixă sau sub formă de spor la salariu conform legislației.
Modificarea Codului fiscal prin Legea 72/2022 a realizat, printre multe alte măsuri, încadrarea indemnizației de mobilitate în aceeași categorie fiscală cu indemnizațiile de delegare/detașare. Modificarea și-a produs efectele începând cu luna mai 2022. Angajatorul beneficiză, așadar, de o scutire de la plata taxelor salariale atât timp cât indemnizația de mobilitate se încadrează în anumite plafoane:
- în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărârea Guvernului, pentru personalul autorităților și instituțiilor publice, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat de salariatul care primește indemnizația;
- în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărârea Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a trei salarii de bază, corespunzătoare locului de muncă ocupat de salariatul care primește indemnizația.
„Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detașare/desfășurare a activității în altă localitate, în țară sau în străinătate”, este explicat în lege.
Pentru sumele ce depășesc plafonul maxim netaxabil aplicabil de la caz la caz, angajatorii trebuie să achite la stat atât impozit pe venit (în cotă de 10%), cât și contribuții sociale pentru pensii (25%), sănătate (10%) și contribuția asiguratorie pentru muncă (2,25%). Până la Legea 72, indemnizația de mobilitate nu avea un tratament fiscal special, acesteia aplicându-i-se taxele salariale „standard”, indiferent de cuantumul acesteia.
OG nr. 16/2022 a clarificat faptul că:
– prestațiile suplimentare primite de lucrătorii mobili din HG nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activităţi mobile de transport rutier intră și ele sub umbrela neimpozitării aplicabile indemnizațiilor de delegare, detașare și mobilitate, cu plafoanele menționate mai sus, dar că
– vor fi tratate fiscal în mod separat prestațiile suplimentare primite de salariați în baza clauzei de mobilitate, altele decât indemnizațiile de delegare, detașare ș.a. stabilite la art. 76 alin. (2) lit.k) din Codul fiscal; acestea nu vor fi impozabile în limita a 2,5 ori nivelul indemnizației pentru delegare/ detașare stabilit prin HG pentru bugetari, dar vor trebui adunate cu alte venituri primite de angajați (precum beneficiile extrasalariale) și, toate, trebuie să nu depășească 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat. Tot ce depășește aceste plafoane (cel individual și cel global) va fi impozitat.
Aceste aspecte sunt deosebit de importante atunci când se negociază clauzele de mobilitate și atunci când se gestionează beneficiile aferente acestora în contractele de muncă.
În plus, angajatorul va fi obligat să declare în D112 şi veniturile neimpozabile plătite salariaţilor: indemnizaţiile de delegare/detaşare, indemnizaţiile specifice detaşării transnaţionale, cele pentru clauza de mobilitate, contribuţiile la fondurile de pensii facultative, asigurările private de sănătate, serviciile turistice etc., întrucât ANAF va efectua o monitorizare mai atentă a acestor venituri neimpozabile.
Photo credit www.shutterstock.com
