Nu cred ca este companie care sa nu si le doreasca, care sa nu le pretuiasca, care sa nu povesteasca despre cat de apreciate sunt talentele. Chiar si cele care nu o fac atat de evident, au mesajul acesta in inconstient, rasunand parca mai profund ca orice alta sintagma: “Talentele inseamna pentru noi totul!”
Realitatea este insa, ca dincolo de declarativ, cele mai multe companii (nu cea din care faci tu parte, bineinteles) se pricep mai bine la alungat talente decat la a le atrage si a le pastra. A nu se intelege ca o fac insa intentionat, sunt sigura ca nu isi doresc neaparat asta, insa le este pur si simplu imposibil sa vada cum sistemul, politicile, atitudinea angajatilor pot alunga oameni minunati.
Sa incepem pas cu pas… poate chiar de la primul pas pe care il face un candidat catre organizatia ta.
Anunturi pentru Zombies
Stiu, o sa ma intrebi ce ai putea face ca anuntul tau de operator depozit sa sune mai prietenos cand jobul in sine nu are nimic distractiv in el. Si totusi, sunt convinsa ca poti sa descrii activitatea pe care o va desfasura colegul tau cu mai mult entuziasm decat:
„- pregatire comenzi pentru livrare catre clienti
– intocmire documentatie contabilitate primara
– gestionare stoc depozit”
Sa presupunem ca anuntul l-a convins si incepem sa comunicam: pe email, telefonic… Mi se intampla uneori sa nu imi dau seama daca la capatul celalalt al internetului / telefonului este un robotel care genereaza mesaje automate sau un om in carne si oase. “Aplicatia dumneavoastra a fost inregistrata, Va multumim, in masura in care profilul dumneavoastra coincide solicitarilor veti fi contactat de consultantii nostri…” parca iti vine si tie sa spui ca e robotel, nu? Din pacate insa, de cele mai multe ori robotelul nu e atat de robotel pe cat vrea el sau ea sa para si daca s-ar stradui putin ar putea sa personalizeze acest mesaj intr-o maniera eficienta atat pentru organizatie, cat si pentru candidat. Renunta asadar la mesajele robotizate.
Niciun pas in afara procedurii! Iar procedura este adevar general valabil, nu trebuie in niciun caz sa fie pusa la indoiala. Sa presupunem urmatoarea situatie: colegul cel nou si-a programat deja o vacanta, cu mult timp inainte sa accepte jobul pe i l-ai propus. A spus ceva despre asta in cadrul interviului cu viitorul tau coordonator care l-a asigurat ca nu este nicio problema. Si, totusi, cand a intrebat-o pe domnisoara care se ocupa de procesul de inductie, i s-a raspuns abrupt ca noii angajati nu beneficiaza de zile de concediu in primele 60 de zile. In plus, noii angajati nu primesc card din acela cool cu care sa isi poata lua cafea de la automatul de pe hol si nici nu au voie sa participe la traininguri in prima jumatate de an. In acest context nu ar trebui sa fie o surpriza daca angajatii tai pleaca in primele luni de la angajare.
Angajatii nu trebuie sa stie, managementul suprem, in minunatia lui va transmite doar planuri marete, perfecte din punct de vedere scriptic care vor fi implementate cu mult entuziasm de catre toti ceilalti. Imi permit sa prezic reversul acestui comportament asupra oricarui profil de angajat in neimplicare si cautare constanta de noi oportunitati.
Cine pe cine trage pe sfoara? OK, ai un plan de compensare doar pe hartie, pentru ca in realitate angajatii tai au ramas pe aceleasi beneficii de ani de zile pentru ca esti un manager abil si stii cum sa le dovedesti ca performantele lor sunt sub nivelul asteptat de organizatie … sau, si mai rau: ai promis niste beneficii si acum gasesti tot felul de scuze…
Nu spun, e ideea mea! Daca si angajatii tai sunt la fel, probabil ca ar trebui sa te uiti putin in jur si sa vezi cine ce idei isi asuma.
Procese si proceduri scrise in limba nebulosiana care nu fac decat sa te impiedice, in loc sa te ajute.
La noi functioneaza mai bine masurile coercitive. Atentie insa la pondere! Pe cat de utile sunt pentru a corecta anumite comportamente, pe atat de nocive pot fi daca sunt aplicate pe termen lung.
In permanenta e cineva care te urmareste din umbra! Si nu ca sa te admire de la distanta!
Apreciem periutele de orice fel, le ridicam in slavi si le recompensam pe masura. Doar ne fac sa stralucim! Iar la randul nostru ne simtim responsabili pentru bunastarea si buna lor dispozitie.
Ti s-a intamplat sa te confrunti cu una dintre aceste situatii? Te invit sa imi povestesti intr-un comentariu!
Monica Dona
