Legea nr. 283/2024, intrată în vigoare la 17 noiembrie, aduce modificări importante în Codul muncii, oferind o definiție clară a salariului de bază și întărind regulile privind respectarea salarizării minime. Aceste completări vin să elimine interpretările ambigue din trecut și să asigure respectarea drepturilor angajaților, în special în ceea ce privește diferențierea dintre salariul minim brut și alte beneficii acordate.
Ce este salariul de bază?
Conform noii definiții din art. 160 al Codului muncii, salariul de bază reprezintă componenta fixă a remunerației brute plătite unui salariat pentru munca prestată, excluzând sporurile, indemnizațiile și alte adaosuri. Această clarificare este menită să elimine confuziile și să asigure că remunerația minimă garantată este separată de alte beneficii suplimentare.
În completarea acestei definiții, Codul muncii introduce și alte noțiuni esențiale:
- Salariul de bază minim brut: suma minimă pe care un salariat are dreptul să o primească, stabilită prin act normativ sau contract colectiv de muncă (CCM).
- Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată: suma stabilită anual prin hotărâre de Guvern (HG), corespunzătoare programului normal de muncă, care urmărește asigurarea unui nivel de trai decent.
- Salariu: totalul compus din salariul de bază, sporuri, indemnizații și alte adaosuri.
Sancțiuni mai dure pentru nerespectarea salariului minim
Angajatorii care nu respectă nivelul salariului minim brut garantat, fie că este stabilit prin HG, fie prin CCM, riscă sancțiuni mai dure. Conform noilor reglementări, amenzile sunt cuprinse între 3.000 și 5.000 de lei pentru fiecare angajat care nu primește salariul minim legal.
Această măsură vizează să descurajeze abaterile și să promoveze respectarea drepturilor salariale fundamentale, obligând angajatorii să respecte atât salariul minim general, cât și eventualele salarii minime diferențiate stabilite pentru anumite categorii profesionale.
Sursa foto shutterstock.com
