În contextul relațiilor de muncă, demisia cu renunțare la preaviz este o situație cu implicații directe în gestionarea contractului individual de muncă și în calculul drepturilor salariale aferente perioadei de preaviz.
Potrivit art. 81 din Codul muncii, alin. (1) și (2), demisia este actul unilateral de voință al salariatului, care nu necesită acordul angajatorului. Totuși, în mod uzual, încetarea efectivă a contractului este condiționată de respectarea unui termen de preaviz. Excepția intervine atunci când vorbim despre renunțarea angajatorului la termenul de preaviz, integral sau parțial – generează ceea ce, în practică, este denumit: demisie cu renunțare la preaviz.
Cadrul legal
Art. 81 alin. (7) din Codul muncii prevede expres:
„Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data convenită de părți ori la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.”
Această prevedere face posibilă încetarea imediată a contractului, dacă angajatorul decide să renunțe la beneficiul preavizului – fiind un drept al angajatorului, nu al salariatului.
Implicații practice pentru payroll
- Salariatul nu poate renunța unilateral la preaviz. Chiar dacă își exprimă dorința de a părăsi locul de muncă mai devreme, contractul rămâne în vigoare până la finalul preavizului, cu excepția cazului în care angajatorul renunță în mod expres la acest termen.
- Renunțarea angajatorului trebuie documentată. Pentru a avea efect juridic, decizia de renunțare la preaviz trebuie să fie:
- exprimată în scris (email sau adresă internă),
- clară cu privire la data încetării contractului,
- comunicată salariatului și consemnată în dosarul de personal.
- Dacă angajatorul alege să nu mai primească angajatul la muncă, dar nu renunță explicit la preaviz, contractul rămâne activ și toate drepturile salariale se acordă conform programului stabilit. În caz de renunțare explicită, contractul încetează la data indicată și nu se mai datorează salariu pentru perioada rămasă.
Recomandări pentru departamentul payroll
- Evitați tratarea tacită a unei renunțări la preaviz. Lipsa de la serviciu nu implică încetarea automată a contractului.
- În REGES/ REVISAL, data încetării va fi data renunțării totale/parțiale, dacă există o decizie a angajatorului în acest sens.
- Dacă demisia este însoțită de o solicitare verbală de încetare mai rapidă, NU este suficient pentru a considera că angajatul a renunțat la preaviz – nu are acest drept legal.
Atenție la situațiile de „demisie forțată”
În practică, pot apărea situații în care angajatorul „sugerează” demisia cu renunțare la preaviz pentru a evita concedierea și formalitățile aferente. Din perspectivă legală, o astfel de abordare nu este conformă și poate expune angajatorul la litigii privind natura reală a încetării CIM.
Concluzie
Demisia cu renunțare la preaviz este posibilă doar în măsura în care angajatorul renunță expres, în scris, la termenul de preaviz. Angajatul nu poate decide unilateral acest lucru, iar pentru specialiștii în payroll este esențial să existe documente clare care susțin modificarea datei încetării contractului. În lipsa unei astfel de dovezi, contractul continuă să își producă efectele pe toată durata preavizului.
Sursa foto shutterstock.com
