În cazul demisiilor, angajatorii trebuie știe că au obligația de a înregistra demisia, făcând precizarea dacă doresc sau nu ca angajatul să rămână în perioada de preaviz la muncă, să emită decizia de constatare a încetării raportului de muncă prin demisie și adeverința de vechime pentru angajat, la finalul acestei perioade.
Angajatorul are obligația de a înregistra Demisia în Revisal
Demisia este un act unilateral, o notificarea pe care angajatul o transmite, în scris, angajatorului pentru a anunța încetarea raportului de muncă. Demisia nu trebuie motivată de către salariat și nu are nevoie de aprobarea angajatorului. Acesta din urmă are însă obligația de a înregistra demisia în registrul de intrări-ieșiri, precum și înregistrarea acesteia în Registrul General de Evidență a Salariaților (REVISAL). Nerespectarea acestor prevederi poate poate fi sancționată de legiuitor cu amenzi cuprinse între 1.500 și 3.000 lei pentru refuzul de a înregistra demisia și de a respecta termenele contractului individual de muncă încheiat cu salariatul, și cu amenzi în valoare de până la 8.000 de lei pentru neînregistrarea demisiei în Revisal.
Conținutul demisiei
Codul Muncii nu impune un anumit conținut pentru demisie, fiind suficient ca aceasta să fie scrisă. Distingem însă câteva situații:
Demisie cu preaviz – aceasta conține înștiințarea către angajator privind încetarea contractului de muncă după termenul de preaviz stipulat în acesta. Demisia trebuie să conțină, în această situație, numărul de zile lucrătoare ale preavizului. Solicitarea angajatului poate fi consemnată și într-un act denumit formular de demisie, care conține datele de identificare ale salariatului, funcția ocupată în companie, durata preavizului și data la care încetează contractul.
„Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere”, prevede Codul Muncii.
Demisia fără preaviz – conține înștiințarea angajatorului referitoare la această decizie a salariatului, decizie care trebuie argumentată astfel încât să reiasă motivul pentru care angajatul nu respectă perioada de preaviz.
Demisia în perioada de probă
În perioada de probă nu există preaviz, iar contractul se poate termina printr-o simplă notificare a oricăreia dintre părți către cealaltă. Este important de menționat că dacă perioada de probă nu este trecută expres în contract, regulile încetării relației de muncă fără preaviz nu se pot aplica.
Când considerăm că este ultima zi de muncă a angajatului?
„Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunţării totale ori parţiale de către angajator la termenul respectiv”, precizează Codul Muncii
Angajatorul nu decide când anume se termină raportul de muncă, ci constată încetarea acestuia (printr-o decizie de constatare), în funcție de una dintre situațiile aplicabile: se parcurge perioada de preaviz, nu se parcurge total sau deloc, ori angajatul se află în situația în care poate pleca fără preaviz pentru că se află în una dintre situațiile de mai jos:
- angajatorul nu respectă programul de lucru;
- angajatorul nu i-a acordat concediul de odihnă;
- angajatorul nu a plătit salariul la data stabilită.
Demisia nu trebuie confundată cu Încetarea contractului prin acordul părților
Contractul individual de muncă poate înceta prin mai multe modalităţi, în acord cu art. 55 din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii): de drept, ca urmare a acordului părţilor sau ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi.
Încetarea contractului de muncă prin acordul părţilor care are temeiul legal la art. 55 lit. b din Codul Muncii şi este o modalitate simplă şi rapidă de a înceta un contract de muncă putând fi iniţiată fie de salariat, fie de angajator. De cele mai multe ori, aceasta este iniţiată de către salariat printr-o simplă cerere adresată angajatorului prin care solicită încetarea contractului de muncă la o anumită dată. Această modalitate de încetare a contractutului de muncă NU este afectată de un termen de preaviz (ca în cazul demisiei, concedierii pentru motive ce nu ţin de salariat), astfel contractul de muncă putând înceta chiar în ziua următoare sau peste şase luni.
Pentru a avea dovada înaintării cererii de încetare a contractului de muncă prin acordul părţilor cererea se redactează în dublu exemplar, un exemplar rămâne la angajator, iar celălalt exemplar la salariat, fiind însoțit de un număr de înregistrare (din Registrul Societăţii), care face dovada fără nicio îndoială că acest document a fost depus la societate, precum şi data la care s-a înaintat documentul.
Un element-cheie al acestui tip de încetare a contractului de muncă este faptul că angajatorul, fie prin reprezentantul legal, fie prin superiorul ierarhic al salariatului în cauză, va scrie pe cerere menţiunea „DE ACORD”, împreună cu semnătura, numele său în clar şi ştampila societăţii. Doar prin acest mod se îndeplineşte acordul de voinţă, esenţial în cazul acestui tip de încetare a contractului de muncă. Menţiunea „DE ACORD” va reprezenta atât acordul angajatorului cu privire la încetarea contractului de muncă al salariatului respectiv, cât şi cu privire la data la care această încetare va intra în vigoare, astfel explicându-se sintagma din Codul Muncii de la art. 55 lit. b – „ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea”.
Photo credit www.freepik.com
