Va vine sau nu a crede, unul dintre subiectele cele mai controversate, in ceea ce priveste originea, il reprezinta …… “cartofii prajiti”. Pana in prezent misterul nu a fost inca descifrat, dar s-a creat climatul prielnic chiar pentru aparitia unor legende.
Un lucru este cert in povestea noastra: cartoful, in forma lui “cruda”, a fost adus in Europa in sec. XVI de catre spanioli. A fost cultivat mai intai in Spania si Italia, apoi si in alte zone din Europa. Dar disputa “drepturilor de autor” cu privire la cartofii prajiti a inceput si inca continua intre Belgia si Franta.
Daca pornim de la denumirea in limba engleza, “french fries”, am fi tentati sa inclinam balanta in favoarea francezilor. Insa denumirea preparatului a fost o pura intamplare, conform unei legende – soldatii americani si britanici au ajuns in Belgia in timpul Primului Razboi Mondial si au gustat cartofii prajiti belgieni. Limba oficiala a Belgiei si a Armatei Belgiene in acea perioada era franceza, iar soldatii britanici si americani au crezut ca sunt in Franta. Astfel, termenul englez provine de la soldati care au numit astfel cartofii prajiti belgieni. Si ne intoarcem la disputa initiala…
Atat Belgia, cat si Franta, aduc argumente in favoarea lor ce includ elemente istorice, dar si de poveste. Istoricii belgieni relateaza ca inventia cartofilor prajti dateaza inca din anii 1680, perioada in care localnicii saraci din vecinatatea Liege-ului obisnuiau sa manance pesti mici prajiti, dar cand raul din acea zona a inghetat, majoritatea familiilor nu puteau sa mai pescuiasca si s-au orientat spre cartofii prajiti in ulei. Ar putea fi un sambure de adevar in aceste relatari daca luam in considerare faptul ca in secolul respectiv spaniolii controlau o mare parte din teritoriul Belgiei moderne si ca, asa cum am mentionat, tot ei au fost cei care au adus cartoful in Europa. Putem spune cel putin ca belgienii au fost printre primii europeni care si-au pus mintea la contributie legat de modul de preparare al cartofului.
De partea cealalta, fiind sprijiniti chiar si de multi americani, francezii vin cu urmatorul argument: in 1755 este publicata o carte de bucate ce continea mai multe retete de cartofi prajiti. Si, ca sa nu se lase mai prejos, nu lipseste nici de la ei legenda – se spune ca preparatul a fost inventat de vanzatorii ambulanti de pe Podul “Pont Neuf” din Paris in 1789, chiar inainte de pornirea Revolutiei Franceze. Consumul de cartofi a fost promovat de Parmentier, un medic din armata franceza, intr-o perioada in care, ca o ironie, Franta interzisese cultivarea cartofului, crezand ca acesta cauzeaza lepra. Aspectul acesta a fost clarificat de Facultatea de Medicina din Paris in anul 1772, cand s-a ajuns la concluzia ca nu este nici un pericol in a se consuma cartofi.
Totusi, desi faptele francezilor sunt mai precise, se poate observa ca, din punct de vedere cronologic, acestea sunt datate cu aproape 100 de ani dupa cele mentionate de belgieni. Dar teoriile mai “impaciuitoare” sustin ca au fost inventati cam in acelasi timp si de belgieni, si de francezi.
Alta varianta sustine ca francezii au fost adoptati cartofii prajiti in timpul Razboiului franco-austriac, care a avut loc pe teritoriul Belgiei de astazi. Sau, la fel de posibil este ca soldatii francezi sa fi venit cu ideea si sa fi fost preluata de catre belgieni.
Conform istoricul francez Madeleine Ferrière, cartofii prajiti isi au originea in gastronomia „strazii’, iar din acest motiv este dificil de stabilit „locul nasterii”. Chiar cred ca s-a ajuns la un compromis, mai ales ca, intrand intr-un supermarket, am observat in fata unei cutii o placuta pe care scria: “mix cartofi pentru prajit, Belgia+Franta”. In cutie erau la un loc cartofi identici ca dimensiune si forma, cei francezi fiind albi, iar cei belgieni fiind rosii.
Ponind de la acest argument, disputa “originii” incepe sa mai piarda din intensitate, si se concentreaza mai mult pe modalitatea de preparare: „Francezii si belgienii au ales metode de preparare diferite. Pentru primii, acestia acompaniaza o friptura, in mod normal de vita, in timp ce belgienii ii mananca de obicei ca fel de sine statator, acompaniati de un sos”, spune Roel Jacobs, specialist in cultura orasului Bruxelles. Mai mult, belgienii se mandresc ca au ridicat cartoful prajit la rang de produs nobil si nu il mai considera o simpla leguma.
Pana la urma ce mai conteaza cine i-a inventat cu adevarat? Important e faptul ca sunt adorati de miliarde de oameni de pe glob. Si, atata timp cat nu sunt consumati in exces, putem sa-i incadram la categoria “micilor placeri vinovate”….
Carmen Stoleru
Manager Proiect
