Check-in la jobul perfect de Georgiana – Adriana Epure
Obişnuiesc să scriu. Diverse. Cu toate astea, de multe ori m-am găsit stând singură, faţă-n faţă cu o foaie albă de hârtie, neştiind cum şi de unde să încep. Cred că aşa se întâmplă şi în viaţă; ne confruntăm adesea cu situaţii ale căror rezolvări apar după ore sau poate chiar zile de întors problema pe toate părţile. Câteodată ne aflăm în situaţii nefericite în care soluţiile nu apar deloc. Niciodată nu mi-am dorit prea mult de la alţii, însă mereu mi-am dorit mai mult de la mine. Aşa că, la sfârşitul liceului mi-am dorit să ştiu exact ce vreau să fac cu viaţa mea. Ei bine, spre dezamăgirea mea, nu a fost deloc aşa. La fel ca mulţi alţi tineri de vârsta mea, nu ştiam exact în ce direcţie să mă îndrept. Mă găseam, din nou, singură în faţa unei decizii, la fel ca în faţa unei foi albe de hârtie. Şi ştiam, mai mult ca niciodată, că prima propoziţie pe care o aştern pe foaie trebuie să fie una potrivită.
Au trecut doi ani de la această primă propoziţie şi iată-mă scriind aceste rânduri în calitate de studentă în anul doi, a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice, a S.N.S.P.A. Nu e mult, dar e un început. Acum dorinţele pe care le am de la mine s-au schimbat, pentru că pe lângă facultate, mi-ar plăcea să îmi găsesc şi primul job. „Job-ul perfect”. Asta sună destul de iluzoriu, nu? Cu siguranţă mi-aş dori ca atunci când prietenii mei îşi dau check-in în parc, într-o cafenea sau la munte, eu să pot să-mi dau check-in la job, fără a mă gândi cu tristeţe că aş putea fi cu ei, ci cu mândrie că sunt acolo unde sunt. Pentru mine, job-ul perfect ar fi acela care mi-ar pune neuronii nu în mişcare, ci într-o fugă continuă; ar fi locul în care aş putea să întâlnesc oameni creativi, prietenoşi, pasionaţi de ceea ce fac; mi-aş dori ca eu să devin un astfel de om alături de ei. Anul trecut am luat parte la un internship şi pentru două săptămâni am aflat cum este să faci parte din viaţa unei agenţii de publicitate. Am simţit că aş putea face asta mult timp de acum încolo fără să mă plictisesc. Cred că asta este, în fond, esenţa unui job perfect: să îţi îndeplineşti sarcinile din plăcere, nu din nevoie. Să poţi, ca atunci când îţi sună alarma de dimineaţă, să nu simţi povara expresiei „încă o zi şi gata”. Aaa, şi încă ceva: job-ul perfect ar fi acela despre care le-aş putea povesti oamenilor cu entuziasm, iar la sfârşit ei să poată spune „Tare! Vreau şi eu!”. Cu siguranţă, acesta ar fi job-ul unde mi-aş da check-in cu drag.
Desigur, foaia mea de hârtie este încă destul de albă, abia dacă am scris un paragraf. Însă, aş vrea ca pe parcursul anilor, să pot să umplu nu una, ci multe alte foi cu realizările mele profesionale. Ştiţi de ce? Pentru că mereu mi-am dorit mai mult de la mine.
Georgiana – Adriana Epure
