Check-in la jobul perfect cu Paul-Tiberius Coman
Iată că refac pentru a 4-a oară eseul meu despre locul de muncă perfect. Mi-am dat seama că nu există perfect, ci mai bine. Pentru mine cel de acum 4 zile, perfect era eseul pe care l-am scris despre mine. Pentru mine cel de acum 2 zile, pefect era eseul teoretic despre locul de muncă perceput perfect, pasiuni, valori, talente, aptitudini s.a. Ieri am scris despre concepţia unui loc de muncă ideal. Azi, nu știu despre ce scriu, dar socotesc că ar fi un exercițiu bun.
Nu pot scrie despre mine pentru că nu ar fi relevant. Pot da exemple personale pentru că nu am dreptul să le dau pe ale altora. Părerile sunt subiecte, de aceea.
Sunt sigur că știi ce-s valorile că şi tu ai și te identifici cu cel ale companiei unde lucrezi. Aşa că sar peste.
Știi ce-s aptitudinile că ți le dezvolți zilnic. Stii ce-i un talent. Poate te-ai născut și tu cu unul și poate ai norocul să il profesezi, poate ai muncit și ai avut inspirația să te întreții din el. Știi ce-i i pasiune sau un hobby. Ai din ambele. Acestea sunt elementele ce fac un loc de muncă uzual să devină unul special.
Am reflectat câteva zile asupra acestei teme și aș vrea să îți împărtășesc concluziile și ipotezele mele. Nu că nu ai putea face și tu același lucru, dar e un efort și poate nu ești la fel de nebun ca mine astfel încât să te pierzi pe un subiect atât de multe zile.
Prima muncă a mea ca a majorității oamenilor a fost cea de acasă – când eram copil. Știți și voi: "Fă-ți curat în cameră!", "Nu ai dus gunoiul" etc. Nu mi-a plăcut, dar au fost experiențe importante ale copilăriei mele, ale tale. Azi mă relaxez făcând curat prin casă.
Primul meu loc de muncă și cel actual după mulți ani, este un contract de colaborare ca arbitru în cadrul Federației Române de Atletism. Este o pasiune pentru care ești remunerat, te pogramezi dacă vrei – și vei vrea – cunoști multe persoane, ești în acțiune continuă. Acum sunt în echipa de cronometraj electronic pe partea de operator tehnic terminale. Sună complex. Asta presupune că mă ocup de tabele rotative la probele tehnice (aruncări, sărituri). Împreună cu colegii mei le montam, le cărăm, le testăm, le reparăm, întindem kilometri de mosoare în pista de atletism, dăm timpii la sosire, facem pozele de sosire, toate amestecate. Am vrut să explic toate astea pentru că veți înțelege de ce e un job perfect.
Este un job perfect pentru că: fac ceea ce mă pasionează, nu e monoton, chiar pot spune că e cel mai activ job pe care l-am întâlnit vreodată, ceea ce îmi place. Sunt bani făcuți nu ușor căci ai de muncă, ci repede pentru că o competiție durează cât un weekend. Dezavatajul e că nu mai ai weekend. E cel mai activ job pe care îl poți avea pentru că la noi un om face treaba a 3-4 oameni și în același timp! Nu ca în alte zone ale lumii…
Tot eu mă ocup de secretariatul tehnic de concurs la Asociația Municipală de Atletism din București și o promovez pe pagina de facebook. Fac acest lucru din proprie inițiativă și în mod voluntar. Nu este un job. Pur și simplu asta fac. Poate că asta ar fi definiția jobului perfect.
Sunt ocazional și asistent de antrenor. În weekend sunt sparing partner când nu am arbitraje, iar part-time practic atletismul de performanță. Sunt 3 joburi, al 3-lea fiind cel mai greu. Să faci un maraton sau proba de 50km marș la 21 de ani, e greu! Pe ploaie și vânt, pe zăpadă, cu facultate, muncă, voluntariat, internship, distracție și clubareală. Nu recomand nimănui să se bage în atâtea. Sănătatea are și ea ceva de spus.
Cel mai greu loc de muncă pe care l-am avut, a fost la câmp. Făceam grămezi de pepeni. Acum ai crede că sunt un eșuat care atât poate. Mai sunt și student la Marketig. Ei bine, nu m-am dus pentru bani pentru că primeam 30 de lei la 12-14 ore de muncă și o masă la ora 12. Apa pe care o beam era o apă extrasă cu sonda pentru pepeni. Nu vă puteți imagina ce miros oribil de sulf avea! De ce m-am dus? Păi m-aş mai duce o dată și în următoarea vacanță de vară. Consider că a încarca 8 tone de pepeni pe zi te transformă, te face mai rezistent. Te și prăpădește dacă nu te odihnești. Principalul motiv pentru care m-am dus acolo era distracția. Mergeam împreună cu cei 2 frați ai mei, patronul și paznicul de la câmp. Noi 5 ne distram de minune. E atât de plăcut să îți rupi cârca în timp ce râzi! 🙂 Spargeam pepeni când voiam să mâncam așa că nu muream de sete. Mergeam la gârlă…cum se face la țară. Precizez că sunt bucureștean 100%.
Jobul meu perfect din punct de vedere al domeniilor ce mă pasionează este în domeniul marketingului sportiv. Încă nu activez în nicio poziție, dar fac practică la Sport Evolution Grup. Au trecut câteva luni și încă simt că am multe de învățat și de realizat. Aici am realizat primul studiu de merchandising pe cluburile de fotbal din România, studiu ce a fost inclus în manualul de marketing după care voi învăța semestrul viitor. Manualul deja l-am aprofundat pentru că îmi voi finaliza prima parte din lucrarea de licență. A doua parte va fi organizarea unui cros cu sprijinul Departamentului de Educație Fizică și Sport al Academiei de Studii Economice.
Vezi acum legătura între atletism, sport, munca istovitoare de la câmp și organizarea de evenimente? Nimic nu e degeaba. Împortant este să găseşti o corelare între toate activităţile tale.
Alte joburi perfecte: voluntariatul pentru România, voluntariatul în domeniul marketingului la Marketer Club, cercetări de piață în diferite agenţii. Voluntariatul îţi creează oportunităţi infinite, cunoşti oameni, te schimbi, evoluezi, creezi, ai sansa să faci ce vrei. Unii oameni fac voluntariate o viaţă întreagă – full time. Pentru ei acesta este un checkin zilnic la jobul perfect.
Concluzii:
Nu există jobul perfect pentru că mereu ne plângem de ceva (remunerație, cum ne tratează ceilalți, aprecierea, nu ni se potrivesc valorile organizației mai nou, nu ne putem dezvolta sau ne plictisim)
Nu există jobul perfect pentru că nu putem combina un talent cu o pasiune diferită, cu aptitudinile de care avem nevoie în profesia pe care o dorim și să fim și remunerați suficient.
Nu există jobul perfect pentru că ar fi monoton.
Nu există jobul perfect pentru că pe piața muncii există concurență, unii învață mai bine și mai repede ca noi, alții au relații și mulți nu sunt motivați.
Soluțiile sunt:
Nu te mai plânge. Caută să vezi ce ai învățat din fiecare experiență. Vezi ce poți schimba. Fă ce îți place, dar nu veni la locul de muncă cu neplăcere. Este o pierdere de timp și bani atât pentru tine, cât și pentru managerul tău.
Vezi ce știi să faci cel mai bine și dezvoltă acel lucru. Uneori poate să nu îți placă un domeniu pentru că nu îl cunoști. Adesea avem tendința de a ne face prejudecăți. Dacă nu ai încercat ceva, nu înseamnă că ai dreptul să apreciezi acel lucru. Fi Toma necredinciosul! Nu crede până nu vezi.
Vezi unde te poți dezvolta mai vine să fii competitiv. Învăța să ai deschidere și către un alt domeniu. Mentalitatea noastră, a românilor este să fim buni la toate. Asta ne poate ajuta.
Încearcă să corelerzi toate activităţile ep care le faci.
Dacă ai o idee bună și știi că poți face ceva mai bine decât alții, fă-te antreprenor.
Răspunsuri la posibile întrebări:
De ce fac atât de multe activități? Pentru că toate îmi plac și că de toate am nevoie să mă dezvolt în direcția dorită. Plus că nu suport să pierd timpul nici măcar o clipă. În fiecare moment de relaxare mintea mea tot caută să mai născocească ceva, să mai rezolve o problemă. Recunosc că mai fac și activități pentru bani ca să nu mor de foame în acea zi până ajung acasă seara târziu. Dar eu le numesc oportunități pentru că se nasc tot din activitățile ce îmi plac. La facultate trebuie să învăț bine semestru de semestru pentru a-mi păstra bursa de merit. Este o motivație bună. Plus că niciodată nu știi la ce examen de admitere ai nevoie de o medie bună. Principiul meu e să rămân doar cu cunoștințele ce îmi trebuiesc acum iar pe restul să știu în ce cărți să le caut. E mare lucru să știi ce surse ai.
Ce voi alege? Cu siguranță mă îndrept spre marketingul sportiv. Totuși, am deschidere și catre antreprenoriat și markering în tot largul său. 😀 Curând îmi voi deschide și un blog dar încă mă gandesc la subiectul lui.
Pentru că nu ratez niciodată o oportunitate te invit să mă întrebi orice pe mail: coman.paul94@gmail.com Sunt deschis tuturor propunerilor, ideilor și parteneriatelor. Având în vedere că ai ajuns să citești până aici, adică probabil faci parte din maxim 10% din cititori, chiar insist să mă contactezi.
PS: nu vând nimic :)) Nu poți știi niciodată cum găsești un colaborator. 😀
Paul-Tiberius Coman
