Odată cu implementarea Legii Whistleblower (Legea avertizorilor de integritate nr. 361/2022), angajatorii se confruntă cu noi provocări privind protecția avertizorilor, care semnalează încălcări ale legii în mediul profesional. Analizăm această lege și modul în care aceasta influențează responsabilitățile angajatorilor și drepturile avertizorilor.
Domenul de aplicare a legii Whistleblower
Înainte de toate este important să stabilim domeniul de aplicare. Astfel, în acord cu prevederile actului normativ, (1) Prezenta lege se aplică persoanelor care efectuează raportări şi care au obţinut informaţiile referitoare la încălcări ale legii, într-un context profesional. În categoria acestor persoane intră, cel puţin, următoarele:
- a) lucrătorii;
- b) persoanele care desfăşoară o activitate independentă, în înţelesul art. 49 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
- c) acţionarii şi persoanele care fac parte din organul de administrare, de conducere sau de supraveghere al unei întreprinderi, inclusiv membrii neexecutivi ai consiliului de administraţie, precum şi voluntarii şi stagiarii remuneraţi sau neremuneraţi;
- d) orice persoană care lucrează sub supravegherea şi conducerea persoanei fizice sau juridice cu care s-a încheiat contractul, a subcontractanţilor şi a furnizorilor acesteia.
(2) Prezenta lege se aplică şi persoanelor ale căror raporturi de muncă nu au început încă şi care efectuează raportări prin intermediul canalelor de raportare interne sau externe sau divulgă public informaţii privind încălcări ale legii obţinute în timpul procesului de recrutare sau altor negocieri precontractuale sau în cazul în care raportul de muncă sau raportul de serviciu a încetat.
(3) Prezenta lege se aplică, de asemenea, persoanelor care raportează sau dezvăluie public informaţii privind încălcări ale legii în mod anonim.
Represalii în Context Profesional: Ce Include Legea?
Legea definește represaliile ca „orice acțiune sau omisiune, directă sau indirectă, apărută într-un context profesional, care este determinată de raportarea internă sau externă ori de divulgarea publică și care provoacă sau poate provoca prejudicii avertizorului în interes public.”
Aceasta înseamnă că orice măsură negativă luată împotriva unui avertizor, fie că este vorba de suspendarea contractului de muncă, concediere, reducerea salariului sau alte sancțiuni, trebuie să fie dovedită a nu avea legătură cu raportarea acestuia.
Conform Art. 22, ”este interzisă orice formă de represalii împotriva avertizorilor în interes public, amenințări cu represalii sau tentative de represalii, în special cele care privesc:
a) orice suspendare a contractului individual de muncă ori a raportului de serviciu;
b) concedierea sau eliberarea din funcția publică;
c) modificarea contractului de muncă sau a raportului de serviciu;
d) reducerea salariului și schimbarea programului de lucru;
e) retrogradarea sau împiedicarea promovării în muncă sau în funcția publică și a dezvoltării profesionale, inclusiv prin evaluări negative ale performanței profesionale individuale, inclusiv a funcționarilor publici, sau prin recomandări negative pentru activitatea profesională desfășurată;
f) aplicarea oricărei alte sancțiuni disciplinare;
g) constrângerea, intimidarea, hărțuirea;
h) discriminarea, crearea unui alt dezavantaj sau supunerea la un tratament inechitabil;
i) refuzul de a transforma un contract de muncă pe o perioadă determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, în cazul în care lucrătorul a avut așteptări legitime că i s-ar oferi un post permanent;
j) refuzul de a reînnoi un contract de muncă pe o perioadă determinată sau încetarea anticipată a unui astfel de contract;
k) cauzarea de prejudicii, inclusiv la adresa reputației persoanei în cauză, în special pe platformele de comunicare socială, sau pierderi financiare, inclusiv sub forma pierderii oportunităților de afaceri și a pierderii de venituri;
l) includerea pe o listă sau într-o bază de date negativă, pe baza unui acord sectorial sau la nivel de industrie, formal sau informal, care poate presupune că persoana în cauză nu își va găsi, în viitor, un loc de muncă în respectivul sector sau în respectiva industrie;
m) rezilierea înainte de termen sau anularea unui contract pentru bunuri sau servicii;
n) anularea unei licențe sau a unui permis;
o) solicitarea de efectuare a unei evaluări psihiatrice sau medicale.”
Protecția Extinsă: Cine Beneficiază?
Legea Whistleblower nu se limitează doar la avertizori. Persoanele terțe, precum colegi sau rude, și entitățile juridice asociate cu avertizorul sunt, de asemenea, protejate împotriva represaliilor în context profesional. Protecția este acordată și facilitatorilor care pot suferi consecințe negative din cauza legăturii lor cu avertizorul.
Cine Dovedește Legătura cu Raportarea?
Legea Whistleblower stabilește clar că, în caz de litigiu, angajatorul are sarcina de a dovedi că măsurile luate împotriva avertizorului nu au legătură cu raportarea sau divulgarea publică.
Măsuri Reparatorii: Protecția Împotriva Represaliilor
Legislația prevede măsuri reparatorii pentru avertizori, dar și pentru cei afectați de represalii. Acestea includ interdicții asupra suspendării contractului de muncă, concedierii, reducerii salariului, hărțuirii și multe altele. Legea Whistleblower aduce în prim-plan o protecție extinsă, menită să asigure un mediu de lucru etic și echitabil.
„Este probabil ca represaliile să fie prezentate ca fiind justificate de alte motive decât cele legate de raportare și poate fi foarte dificil pentru persoanele care efectuează raportări să dovedească legătura dintre raportare și represalii, în timp ce autorii represaliilor pot avea mai multă putere și mai multe resurse pentru a documenta acțiunile întreprinse și motivația. Prin urmare, în momentul în care persoana care efectuează raportarea demonstrează, la prima vedere, că a raportat încălcări sau că a făcut o divulgare publică în conformitate cu prezenta directivă și că a suferit un prejudiciu, sarcina probei ar trebui să îi revină persoanei care a întreprins măsurile prejudiciabile, care ar trebui să aibă în acest caz obligația de a demonstra că măsurile luate nu au fost legate în niciun fel de raportare sau de divulgarea publică”, prevede Directiva Whistleblower.
Concluzie: Asigurarea Integrității în Mediul Profesional
Legea Whistleblower reprezintă un pas semnificativ către un mediu de lucru mai etic și transparent. Protejarea avertizorilor și a celor afectați de represalii devine astfel o prioritate, promovând principiile integrității și justiției în organizații.
Photo credit shutterstock.com
