Motivaţia – elementul cheie al performanţei la locul de muncă

Activitatea în sine este, din punctul meu de vedere, un aspect care contribuie la motivarea unui angajat. Astfel, în momentul în care îţi place ceea ce faci vei fi motivat pentru a-ţi îndeplini sarcinile şi când pui pasiune în sarcinile pe care le ai de îndeplinit, vei fi cu siguranţă eficient. Consider că oamenii sunt mobilizaţi din punct de vedere profesional de ceea ce fac, acesta fiind motivul principal pentru care e de preferat să alegem activităţi sau meserii cărora le putem da un sens; acest sens despre care vorbesc poate fi identificat în interiorul nostru şi nu are o valabilitate generală. Astfel, tu poţi găsi un sens în stabilirea dreptăţii şi a cadrului legal, în timp ce pentru mine este mai important să descopăr care sunt motivele ce stau la baza unui anumit comportament. Nicio activitate sau meserie nu e mai prejos decât alta atât timp cât corespunde valorilor tale si atât timp cât găseşti un sens în ceea ce faci.

Un alt factor deloc de neglijat care stă la baza motivaţiei la locul de muncă este echipa din care facem parte. Indiferent de autonomia pe care o avem în activitatea noastră, o bună relaţionare cu cei din jurul nostru este întotdeuna de ajutor. Mai mult decât atât, suntem fiinţe sociale şi avem nevoie de interacţiune şi de colaborarea cu cei din jur. Sunt de părere că persoanele alături de care ne desfăşurăm activitatea reprezintă un aspect important al motivaţiei noastre şi de aceea e recomandat să facem parte dintr-o echipă in cadrul căreia ne putem dezvolta atât pe plan personal cât şi pe plan profesional.

Oricât de mult ne place ceea ce facem, avem nevoie şi de motivaţia materială. Un salariu atractiv şi un pachet de beneficii vor constiutui întotdeauna o sursă de stimulare a angajatului din două perspective principale: pentru satisfacerea nevoilor de bază şi pentru aprecierea activităţii sau a efortului depus. Pe de o parte, un salariu satisfăcător îi oferă angajatului posibilitatea de a se întreţine, de a plăti îndatoririle lunare, de a avea grijă de sănătatea lui şi de a desfăşura activităţi extraprofesionale. Mi-e greu să cred că poţi fi productiv la serviciu atât timp cât trăieşti cu bugetul mereu la limită; mi-e la fel de greu să cred că mai poţi să vii cu soluţii la situaţiile dificile apărute pe plan profesional, când energia ta se consumă pe găsirea unei soluţii pentru a plăti rata sau chiria. Pe de altă parte, salariul reprezintă în acelaşi timp şi o recunoaştere a efortului depus. Astfel, dacă un angajat este remunerat insuficient în comparaţie cu activitatea pe care o desfăşoară, va percepe acest lucru ca pe o nerecunoaştere profesională şi se va simţi demotivat.

Totodată, feedback-ul pe care îl primim în urma activităţii noastre contribuie atât la amplificarea motivaţiei cât şi la evoluţia profesională. De multe ori, când avem succes cu un anumit proiect sau când avem o reuşita profesională ce a depins în totalitate de noi, suntem conştienţi de acest lucru şi încrezători în forţele proprii. Cu toate acestea, un feedback pozitiv va fi binevenit şi asta nu pentru că avem nevoie de o confirmare a succesului nostru ci mai curând datorită faptului că ne dorim să ne fie apreciate rezultatele obţinute. Cât despre lucrurile care nu ne ies aşa cum ne-am dori, un feedback constructiv şi câteva observaţii obiective ne vor ajuta să identificăm punctele slabe şi aspectele pe care trebuie să le îmbunătăţim. Mai mult decât atât, consider că feedback-ul constructiv în urma unei nereuşite profesionale nu trebuie evitat căci schimbarea şi creşterea profesională au loc tocmai prin recunoaşterea şi conştientizarea erorilor anterioare.

Dacă tot veni vorba de feedback, aş vrea să aduc în discuţie încă un element care stă la baza motivaţei la locul de muncă şi mă refer de această dată la relaţia pe care o avem cu managerii.  Mai exact, găsesc că o comunicare deschisă cu managerul şi libertatea de exprimare faţă de acesta stau la baza unei relaţii profitabile de ambele părţi. Din punctul meu de vedere, managerul şi anagajtul pot stabili împreuna priorităţile şi aspectele ce trebuie îmbunătăţite. Astfel, sunt de părere că managerul şi angajatul au datoria de a construi împreuna această relaţie astfel încât profitul să fie de partea amândurora. Văd această legătură mai degraba ca o relaţie win-win decât un raport şef – subordonat.

Posibilitatea dezvoltării profesionale şi personale este un alt element stimulator când ne referim la motivaţie. Astfel, un angajat va rămâne în cadrul aceleiaşi echipe atât timp cât are oportunităţi de dezvoltare iar aici mă refer la diverse cursuri sau formări la care poate să participe şi care să contribuie la creşterea sa profesională. Totodată, un alt aspect important care îi motivează pe angajaţi este posibilitatea promovării sau asimilarea unor cunoştinţe noi; cu toţii ne dorim să ne perfecţionăm în ceea ce ştim deja, însă avem nevoie, în acelaşi timp, să fim stimulaţi şi să avem posibilitatea de a învăţa lucruri noi. Un anagajat motivat este acela care găseşte şi solicită constant oportunităţi de dezvoltare profesională.

În concluzie, după cum am prezentat mai sus, motivaţia – elementul cheie al performanţei la locul de muncă – este influenţată de mai mulţi factori printre care activitatea propriu zisa, relaţia cu echipa şi cu managerii, pachetul salarial, feedback-ul primit, dezvoltarea profesională, dar nu numai. Sunt de părere că aceşti factori antrenanţi trebuie sa coexiste pentru ca un angajat să fie cu adevărat mobilizat de ceea ce face. Pe lângă elementele expuse mai sus, există şi altele care cresc motivaţia profesională însă este de datoria fiecărui individ în parte să exploreze şi să identifice care sunt cele mai importante aspecte care îl determină să fie performant la locul de muncă.