La inceputul lunii septembrie am plecat in Franta intr-o calatorie de relaxare-lucru. Trebuia sa plec cu un prieteni, dar in dimineata plecarii m-am trezit singura in aeroport, drept pentru care inceputul toamnei m-a prins in Nancy, singura pe strazi…
Jurnal de calator
Motivul pentru care nu-mi place sa calatoresc de una singura este ca nu am cu cine sa impart bucuriile cunoasterii unui loc nou. Si pentru asta va voi spune voua ce am descoperit in Nancy 🙂
Transport
Am pornit din Bucuresti cu un avion low-cost, cursa Blue Air, care m-a lasat in Aeroportul Beauvais. De acolo am luat un autobuz (0.90 eurocenti) care m-a dus pana la Gara Beauvais. Puteti lua si un taxi, costa 15 euro.
Din gara Beauvais am luat un bilet TGV (aprox. 70 euro) spre Gara de Nord din Paris. A urmat o plimbare scurta pana la Gara de Est din Paris, unde am asteptat celalalt TGV spre gara Nancy-Lorraine.
Alte optiuni: transfer Aeroportul Beauvais – Gare de L’est cu Paris City Line – aprox. 40 EUR/pers. (shuttle), iar un transfer privat aprox.60 EUR.
De asemenea, stiu ca mai exista o varianta – un shuttle din Aeroport pana la Porte Maillot (16 EUR/pers) + taxi Porte Maillot – Gare de L’est ( aprox. 20 EUR/pers.)
E important sa aveti marunt la voi, daca vreti sa mergeti sa va pudrati nasul la toaleta. Costa, uneori un euro, alteori mai mult.
Dupa o ora si jumatate de mers am ajuns la destinatie. Aveti grija sa taxati biletul de tren la intrarea pe peron, eu n-am facut-o si m-a certat controloarea 🙂
Scurt istoric
Citisem destul de putin despre oras pentru ca voiam sa-l cunosc la pas. Stiam ca este situat in nord-estul Frantei si ca este aproape de Germania, Belgia si Luxemburg. Este un oras cu istorie bogata, fiind un centru al curentului Art Nouveau pe la sfarsitul secolului XIX. De asemenea este un oras studentesc, dar cum era vacanta, studentii lipseau cu desavarsire.
Cazare
Am stat la Revhotel, aproape de gara, pe strada Raymond Poincare. Camerele costa de la 50 Euro de persoana cu mic dejun inclus. Serviciile au fost impecabile, problema mea a fost cu accesul care se facea pe baza de cod si eram mereu ingrijorata ca o sa uit sau pierd hartia cu coduri. Nu le-am pierdut. In apropiere sunt multe magazine, este o zona destul de populata si la mijloc intre orasul vechi si cel nou.
In prima zi am pornit spre centrul orasului vechi in cautare de muzee de vizitat, cafele de baut si croissante de savurat.
Am ajuns destul de repede, cu ajutorul unei harti si a oamenilor doritori sa ma ajute. Ma vedeau cu harta si probabil total neincrezatoare in ce citeam ca se opreau sa ma intrebe cu ce ma pot ajuta. Discutia ajungea repede la nationalitate, unii au strambat din nas cand au auzit ca-s romanca, altii mi-au zambit prietenos.
Prima data mi s-a parut complicat orasul, in a treia zi de haladuit il stiam ca-n palma.
Masa
Am luat un pranz genial la La Marmite Hongroise, un restaurant cu specific unguresc (da, stiu, dar acolo am nimerit). Daca ajungeti acolo incercati Tagliatelle cu somon, a fost o experienta culinara delicioasa si din cate imi amintesc pretul era de aproximativ 15 euro.
Ah, daca tot am ajuns la preturi, comparativ cu Parisul, Nancy este lux. Costurile excursiei sunt reduse, primul cost taiat fiind transportul, caci Nancy poate fi vizitat la pas sau cu bicicleta pe care o poti inchiria din diverse spatii amenajate (1euro/zi).
Un alt restaurant unde am mancat destul de bine, dar ceva mai scump pentru ca este situat in centru se numeste La Taverne du Roy. Am mancat tot ceva pe baza de somon si nu m-a dezamagit.
Desertul specific, din cate am inteles eu, ca nu-s vorbitoare de franceza, ci mai mult de o franceza a unui mim amuzant, este Tarte aux mirabelles, adica placinta cu prune. Va marturisesc ca mie nu mi s-a parut vreo exuberanta culinara, adica nu se compara cu poalele-n brau ale bunicii, dar merita incercata, mai ales ca ei sunt foarte mandri de ea.
Ca bautura traditionala, lasand deoparte vinul (care se bea la orice ora) au un fel de tuica de prune pe care o scot la inaintare. Bautura se fabrica doar in familie si numai un membru are voie, iar comercializarea este ilegala… acest lucru mi l-a spus o frantuzoaica atunci cand mi-a dat cadou o sticluta cu elixirul minune.
Pe scurt, ce-am vizitat…
Costul vizitarii a 6 muzee in Nancy este de 10 euro, un pret foarte bun pentru cate oportunitati sunt.
Pe Grand Rue, strada plina de terase si restaurante, nu aveti cum sa ratati Musee de Lorrain, care detine si Palatul Ducal. Peste tot spune sa nu cumva sa ratezi biserica gotica din apropierea palatului, pe care n-am reusit s-o gasesc, oricat m-am invartit in zona.
In centrul vechi este o biserica grandioasa, cu arhitectura gotica, pe care tare as fi vrut s-o vizitez, dar nu este deschisa niciodata publicului.
De acolo pana la Piata Stanislas este destul de putin. Un loc inconjurat de porti aurite, cu statuia lui Stanislaw Leszczynski, un fost rege al Poloniei venit in 1737 la conducerea ducatului de Lorraine care troneaza in centru.
In piata sumt o multime de cladiri impozante care va vor taia respiratia datorita incarcaturii istorice si a aspectului, printre care si Primaria, cea mai mare cladire din piata, construita intre 1752-55.
Tot acolo veti gasit Muzeul Artelor Frumoase. Amintesc doar despre Emile Friant, un pictor de care m-am indragostit, originar din Nancy si de opera lui Yayoi Kusama, Infinity Mirror Room Fireflie, o camera plina de oglinzi si lumini care te trimite intr-o calatorie inedita.
Mai sunt cateva muzee, Musée de l’École de Nancy, Le Museum Aquarium, dar nu-s mare fan taxidermie asa ca am sa sar peste povestire. Din pacate am ratat gradina botanica despre care am auzit numai de bine, insa era la o distanta considerabila de cazarea mea si am decis s-o las pe alta data.
Iar daca v-ati plimbat prea mult si vreti sa va relaxati la umbra copacilor, alegeti Pépinière et Parc Sainte-Marie, gradini publice spatioase si linistite pentru o amiaza calma.
Pentru ca eu am ales o ruta complicata: avion, autobuz, tren, mers pe jos cu bagajul, tren din nou, va recomand sa gasiti un zbor cu escala (probabil in Paris), dar care sa va lase in apropiere de Nancy. Desi drumul cu TGV-ul este o experienta, aparte (aprox 300 km/ora) cam piperata, dar interesanta, la destinatie veti ajunge epuizati.
Nu este un mit, francezii nu prea vorbesc engleza, nici macar tinerii, deci e cam dificil sa ceri indicatii, dar nu va temeti, daca nu m-am ratacit eu nu se rataceste nimeni plus ca toate drumurile duc in centru.
Nici la capitolul internet nu stau foarte bine. Wi-fi-ul se gaseste destul de greu…
In septembrie orasul e linistit, dar fiind unul studentesc, probabil ca se agita cand vin studentii. Depinde ce vreti de la vacanta in Nancy 🙂
Un mare minus este ca au emisiunile si filmele dublate in franceza, uau.
Nancy merita sa-i faceti o vizita pentru ca este un oras bland si potrivit pentru cateva zile de relaxare. Costul excursiei nu este unul foarte ridicat, dat fiind ca preturile sunt destul de accesibile. Nu ratati gradina botanica si daca mergeti, sa-mi scrieti daca v-a placut!
Calatorie frumoasa,
Roxana Andrei
Content Manager
roxana.andrei@lugera.ro
