Organizarea și funcționarea firmei țin de decizia angajatorului, acesta fiind în măsură să decidă numărul și tipul de posturi de care are nevoie pentru activitatea sa, dar și norma de muncă. Angajatorul e cel care poate decide ora la care trebuie să înceapă activitatea și dacă este necesară organizarea în schimburi. De cealaltă parte, angajatul are nevoie de predictibilitate.
Pentru a păstra echilibrul între drepturile și obligațiile celor două părți ale contractului de muncă în privința repartizării timpului de muncă programul de lucru trebuie să se încadreze în limitele timpului de muncă prevăzut în contract, iar pentru munca suplimentară este nevoie de acordul angajatorului și al salariatului.
În primul rând este important să precizăm că indiferent de tipul activității derulate programul de lucru trebuie să se încadreze în timpul de muncă prevăzut în contract, iar angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că timpul de muncă este respectat sau, atunci când solicită prestarea muncii suplimentare, că sunt respectate toate dispozițiile legale.
Timpul de muncă este definit de Codul muncii ca fiind „orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește sarcinile și atribuțiile”, iar tot ce depășește acest interval intră în categoria muncii suplimentare. Înțelegem, așadar, că programul de muncă este, ca regulă, un aspect previzibil și asumat încă de la momentul semnării contractului individual de muncă, iar timpul de muncă este un element esențial din contract care poate fi modificat doar prin acordul părților.
De asemenea, în conformitate cu art. 41 alin. (3) din Constituție, Codul muncii a prevăzut că durata normală a timpului de muncă de opt ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână pentru salariații angajați cu normă întreagă, iar pentru cei angajați cu timp parțial – interdicția prestării în afara timpului de muncă prevăzut în contract.
Înțelegem așadar că niciun salariat încadrat cu timp parțial nu ar putea presta în afara timpului de muncă prevăzut în contract, iar dacă ne raportăm și la dispozițiile art. 15^1 lit. d) și ale art. 260 alin (1) lit. e^3), putem discuta chiar despre muncă nedeclarată și despre o amendă de la 10.000 la 15.000 de lei pentru fiecare persoană identificată.
Pentru munca suplimentară sunt necesare atât solicitarea angajatorului, cât și acordul salariatului, în acord cu prevederile art. 120 alin (2) și art. 121 din Codul muncii.
În cazul unui program de lucru inegal, părțile vor ține cont atât de limitarea privind timpul de muncă săptămânal, cât și de faptul că un astfel de program poate funcționa numai dacă este expres menționat în contractul individual de muncă.
Programul individualizat, nou introdus în Codul muncii, poate fi stabilit, de asemenea, prin acordul părților, fie la inițiativa angajatorului și cu acordul salariatului, fie la solicitarea salariatului, în măsura în care activitatea unității permite o astfel de abordare.
Indiferent de situație, pe lângă principiile generale care guvernează relațiile de muncă, buna-credință și consensualitatea, inclusiv atunci când angajatorul îi solicită salariatului să lucreze suplimentar, adică peste norma întreagă din contract, timpul respectiv va fi evidențiat și compensat, fie prin acordarea de ore libere plătite în termenul legal, fie prin plata sporului negociat, conform art. 122 și 123 din Codul muncii.
Astfel, constatăm că nu poate fi obligat lucrătorul să se prezinte înainte de începerea programului ori să rămână peste program, fiind necesar acordul acestuia, iar în cazul în care ar fi de acord, perioada respectivă de timp va fi evidențiată corespunzător, potrivit art. 119 din Codul muncii, cu precizarea orelor de începere și de sfârșit ale programului de lucru.
Trebuie totodată avut în vedere faptul că, în cazul unui control și atunci când nu respectă dispozițiile legale privind munca suplimentară, angajatorul riscă, în acord cu prevederile art. 260 alin (1) lit. i), o amendă cuprinsă între 1.500 la 3.000 de lei pentru fiecare persoană identificată, iar în cazul contractelor cu timp parțial, inclusiv despre muncă nedeclarată.
Photo credit shutterstock.com
