Preavizul prevăzut de Codul Muncii în caz de demisie reprezintă un beneficiu acordat angajatorului, care primește o perioadă de timp pentru a căuta și a înlocui salariatul care a ales să părăsească compania. În această relație de muncă, drepturile salariatului nu pot fi abandonate unilateral, dar angajatorul are capacitatea de a renunța la anumite drepturi printre care și termenul de preaviz în caz de demisie.
De cealaltă parte este important ca angajații să cântărească atent decizia de a-și înainta demisia deoarece, după depunerea și înregistrarea acesteia, retragerea nu mai este un act unilateral. Vom explora detaliile legale pentru a clarifica aceste aspecte.
Depunerea Cererii de Demisie
Atunci când un angajat își depune demisia, angajatorul nu trebuie să își exprime acordul cu această decizie; rolul său principal este să înregistreze oficial demisia, cu condiția ca perioada de preaviz specificată în contractul individual de muncă (CIM) să fie respectată.
Cu toate acestea, există excepții. În situația în care un angajat dorește ca CIM-ul să înceteze înaintea perioadei standard de preaviz prevăzute de legislație (de obicei 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și 45 de zile lucrătoare pentru funcțiile de conducere), este necesar acordul angajatorului.
Este important să menționăm că, prin înțelegere mutuală, angajatul și angajatorul pot conveni asupra datei de încetare a CIM-ului. Această perioadă dintre semnarea acordului de încetare și momentul efectiv al încetării nu este considerată un preaviz, ci un termen pe care ambele părți sunt obligate să îl respecte. Modificarea acestui termen este posibilă doar prin intermediul unui alt acord încheiat de comun acord.
Cu alte cuvinte, dacă un angajat dorește să părăsească locul de muncă fără a lucra pe întreaga durată a preavizului specificat în legislația muncii, trebuie să ajungă la un acord cu angajatorul. În cazul în care, ulterior, angajatul dorește să plece mai devreme decât acordul inițial, va trebui să negocieze un nou acord cu angajatorul său.
În cazul în care angajatorul nu este de acord cu încetarea CIM prin acordul părților, angajatul va fi obligat să respecte termenul standard de preaviz prevăzut de Codul Muncii în cazul demisiei.
Retragere Cerere Demisie – de a Renunța la Demisie
Odată depusă și înregistrată cererea de demisie, aceasta își produce efecte. Chiar dacă demisia este un act unilateral, adică este o decizie luată de către salariat fără a necesita aprobarea angajatorului, și acesta din urmă are doar rolul de a înregistra demisia, este important de subliniat că revenirea asupra deciziei de demisie nu presupune automat că relația de muncă va continua fără a lua în considerare faptul că demisia a fost depusă.
Dacă, după depunerea cererii de demisie, angajatul își dă seama că vrea să continue să lucreze pentru angajatorul său sau că circumstanțele s-au schimbat în favoarea sa, acesta trebuie să ajungă la un acord común cu angajatorul care are dreptul să decidă dacă acceptă sau nu retragerea cererii tale de demisie.
Prin urmare, o simplă cerere depusă de către un salariat prin care solicită retragerea demisiei nu este de ajuns pentru a asigura continuarea relației din contractul individual de muncă (CIM) la încheierea termenului de preaviz. Este necesar ca angajatorul să fie de acord cu această retragere și să documenteze acest acord în scris sau, în caz contrar, să semneze un nou CIM cu salariatul, după expirarea termenului de preaviz.
În concluzie, după depunere, cererea de demisie poate fi retrasă numai cu acordul angajatorului. În plus, orice modificare a datei de încetare a raportului de muncă trebuie înregistrată în scris. Este important ca angajatul să se consulte cu angajatorul său și ca ambele părți să înțeleagă termenii și condițiile retragerii demisiei pentru a evita orice neînțelegeri sau probleme ulterioare. În cazul în care angajatorul refuză să înregistreze demisia, acesta poate fi sancționat conform Codului muncii, cu sume cuprinse între 1.500 și 3.000 de lei.
Photo credit shutterstock.com
