Junior Project Manager, Assistant Manager, Team Leader, Social Media Manager, Shop Manager, Junior Customer Development Manager, Manager Franciza Personala, Category Manager. Sunt doar cateva pozitii deschise de catre companii in Romania (scrise cu majuscule), o tara in care toata lumea este, sau isi doreste sa fie manager.
Daca, in trecut, valoarea romanilor era recunoscuta doar daca absolveau o facultate, lucrurile stau altfel in prezent. Astfel, la orice nivel ne aflam in viata noastra profesionala, sau, dupa caz, in cariera, ne dorim sa fim sefi si cat mai multa lume sa ne cunoasca prin aceasta prisma.
Astfel, ajungem sa vedem CV—uri in care prima experienta profesionala a unui candidat este obtinuta de pe o pozitie de conducere. Surprinderea se risipeste usor cand vedem calitatile candidatului ideal, descrise de catre angajatori, pe site-urile de joburi, intr-o maniera “friendly”, la persoana a doua: “ Esti team player? Comunici usor cu oamenii? Esti o persoană orientata spre rezultat, ambitioasa, plina de energie, pozitiva, proactiva si entuziasta? Esti familiarizat/a cu utilizarea calculatorului pentru diferite activitati?” Ei bine, cine ar raspunde “nu”? Cine ar spune despre el insusi ca este posac, antisocial, egoist, plin de energie negativa si habar nu are sa deschida calculatorul? Deci, toti romanii sunt candidati ideali pentru posturi de management si prin asta se defineste succesul in viata profesionala?
Confuzia si entuziasmul creat de acest… cuvant pana la urma, sunt usor de explicat, pentru ca, de ce si-ar dori cineva sa fie un simplu administrator? Cuvantul “manager” a fost preluat cu bratele deschise in limba romana. Potrivit DEX, managerul este o persoana care conduce o entitate economica, indeplinind, integral sau partial, functiile de previziune si organizare a activitatii, de coordonare si antrenare a personalului subordonat si de control asupra obiectivelor propuse. Cu siguranata, este nevoie sa fii team player pentru asta!
Totusi, lasand la o parte marketingul personal din CV-uri, ca sa fii cu adevarat un conducator nu este suficient un post de management, nu este suficient sa fii sef. Este nevoie sa fii un lider! Sunt doua notiuni complementare care ar fi preferabil sa mearga mana in mana. Managerul planifica, organizeaza si coordoneaza. Liderul inspira si motiveaza. Iata cateva definitii ale diferentelor dintre cele doua notiuni, formulate de autorul american Warren Bennis, unul dintre pionierii consultantei organizationale si al studiilor despre leadership, in cartea “Cum sa devii lider”.
- Managerul administreaza; liderul inoveaza.
- Managerul este o copie; liderul este originalul.
- Managerul se ocupa de mentenanta; liderul, de dezvoltare.
- Managerul se concentreaza pe sisteme si structura; liderul, pe oameni.
- Managerul se bazeaza pe control; liderul inspira incredere.
- Managerul are o vedere limitata; un lider, perspectiva pe termen lung.
- Managerul intreaba “cum” si “cand”; liderul intreaba “ce” si “de ce”.
- Managerul priveste planul pana la capat; liderul scruteaza orizontul.
- Managerul imita; liderul creaza.
- Managerul accepta status quo-ul, liderul il provoaca.
- Managerul este un soldat bun; liderul este el insusi.
- Managerul face lucrurile in mod corect; liderul creaza lucrurile corecte.
Evolutia culturii organizationale si a managementului resurselor umane a impus schimbari de mentalitate si in Romania, in ultimii ani, mai ales pe fondul patrunderilor marilor corporatii la noi in tara. Nevoia de crestere a competitivitatii companiilor a produs schimbari majore la nivel de politici organizationale. Astfel, in trecut, activitatea de baza a fiecarui sef de department sau a unui membru al conducerii era sa urmeze reguli pentru a sustine productia, sa organizeze activitatea, sa delege oameni si sa analizeze rezultate pentru a realiza planul fara acordarea unei atentii deosebite inovatiei, adaptarii la piata sau individualitatilor specifice fiecarui lucrator dintr-o echipa, calitatilor si factorilor care-l motiveaza. Permitandu-mi o hiperbola, omul nu era tratat diferit fata de o masina, iar eficienta era, poate, printre putinele obiective ale conducerii unei organizatii.
Noile tendinte din economia globala au impus, si la noi in tara, recunoasterea individului ca parte care contribuie la dezvoltare, cu talente personale, experiente specifice, cu scopuri si motivatii diverse. Un lider nu se mai rezuma doar la a trasa taskuri si targete, ci contribuie la dezvoltarea profesionistilor, la maximizarea potentialului, la descoperirea si cultivarea de noi talente. Ofera inspiratie.
Un lider stie ca specialistii valorosi doresc sa simta ca fac parte din povestea de succes a companiei, ca participa la avansul business-ului. Ei vor sa joace un rol important in descoperirea de solutii pentru rezolvarea unor probleme cruciale ale organizatiei, in descoperiri de “cai neumblate”. Un conducator stie ca angajatii se simt motivati atunci cand sunt apreciati ca indivizi, cand isi pun talentul, experienta si imaginatia in slujba companiei si a societatii.
Astfel, oricat de manageri ne dorim sa fim inca de la inceputul carierei, statutul de lider presupune o dezvoltare personala si profesionala indelungata, capacitatea de a transforma talentele specifice individuale in cunoastere, evolutie, succes personal, ceea ce se traduce in dezvoltare si inovatie organizationala.
